7 impresii ale unui turist după o vizită în Cahul

Dorinţa de a vedea cum sunt basarabenii la ei acasă m-a îndemnat să merg să vizitez, pentru început, Raionul Cahul, cea mai importantă localitate din regiunea de sud-vest a Republicii Moldova, scrie jurnaldenavetist.ro. Reamintim că vizita a fost în anul 2014.

Am trecut frontiera, pe bază de paşaport, pe la punctul Oancea, situat la 51 de km de Galaţi şi la 165 km de Chişinău. După ce am traversat celebrul „pod de  flori”, care în amintirile mele era mult mai impresionant şi mai glorios, am străbătut alţi 6 kilometri şi am ajuns în Cahul, localitate menţionată în arhivele istorice, încă din anul 1502, de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, sub numele de Șcheia. Ulterior, localitatea a preluat denumirea vâlcelei pe care aşezarea s-a dezvoltat, fiind cunoscută drept Frumoasa şi menţionată astfel pe harta lui Dimitrie Cantemir de la 1716. Din anul 1835 datează şi actuala denumire, Cahul, când târgului Frumoasa i-a fost atribuit statutul de oraş.

Ce mi-a plăcut la Cahul?

1. Viaţa culturală:
– deşi localitatea este relativ mică (circa 40.000 de locuitori), are o Universitate cu 3 Facultăţi (Facultatea de Filologie şi Istorie, Facultatea de Economie, Inginerie și Științe Aplicate şi Facultatea de Drept şi Administraţie Publică); – am remarcat repertoriul bogat al teatrului, cu spectacole în limba română.
 2. Produsele alimentare şi băuturile moldoveneşti: – dacă ajungeţi la Cahul, mergeţi neapărat în magazinul „Bucuria”, punct de desfacere al fabricii de dulciuri cu acelaşi nume, pentru a savura  numeroasele sortimente de bomboane de ciocolată; – treceţi apoi pe la expoziţia cu vânzare a Fabricii „Vinia Traian”, de unde puteţi cumpăra vin şi „divin”(cognac) de calitate.
 3. Atmosfera din piaţă. Ce puteai găsi pe tarabe? De la găini tăiate la cărţi în limba rusă, de la haine noi şi purtate, la cereale, ulei, fructe şi legume (vă recomand strugurii!), torturi, peşte… Persoanele cu care am intrat în contact mi s-au părut foarte amabile, cel puţin cele cu care am reuşit să comunic, pentru că am întâlnit şi oameni care nu înţelegeau (cel puţin aşa lăsau să se creadă) limba română.
 
4. Maşinile de utilitate publică, care, cu aerul lor retro-sovietic, te duc cu gândul la vremuri îndepărtate.
5. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. 6. Dacă la noi Crăciunul deja trecuse, în Moldova erau mari desfăşurări de forţe: lumea bătea covoare, făcea cumpărături, oraşul se pregătea de sărbătoare. 7. Cinstirea memoriei lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, al cărui nume îl poartă Universitatea de Stat, teatrul şi una dintre principalele străzi ale oraşului.
Ce nu am reuşit să fac în vizita mea la Cahul? 1. Nu am reuşit să vizitez Muzeul Ţinutului Cahul, chiar dacă era o zi de sâmbătă şi în mod normal ar fi trebuit să fie deschis. Mă interesa să văd abordarea în prezentarea istoriei oraşului, să cunosc mai multe despre oamenii acestor locuri. 2. Nu am găsit niciun punct de informare turistică, nicio hartă cu prezentare obiectivelor ce puteau fi vizitate. Mai mult, am vrut să cumpăr cărţi poştale, am întrebat la două chioşcuri de difuzare a presei dar am primit răspuns negativ. Ca să nu mai vorbim că Oficiul poştal Central se închidea nepermis de devreme (pe la 12-12.30). 3. Nu am găsit magazine cu obiecte de anticariat locale sau cu obiecte tradiţionale de artizanat. 4. Nu am vizitat Sanatoriul „Nufărul Alb”, centru balneoclimateric renumit în întreaga Moldovă. Importanţa acestuia este evidenţiată şi de faptul că oraşul Cahul are ca  element central al stemei nufărul.