De mai bine de zece ani urmăresc evenimentele politice din Republica Moldova, încerc să fac o paralelă dintre ceea ce se întâmplă la noi și în alte state, încerc să găsesc ceva comun dintre liderii politici naționali și cei internaționali, dar nu-mi reușește. Arena politică din Moldova, de o bună vreme, mi se asociază cu show-bizz-ul, avem și noi vedete politice care nu se sfiesc să îmbrace o vestimentație mai țipătoare, avem și scandaluri, replici dure, ba chiar și bătăi, cuvinte obsecene, insulte și toate componentele fără de care politicul moldovenesc nu ar fi fost atât de discutat.
La sfârșitul lunii curente vom avea fericita ocazie să alegem și să punem în fruntea acestei preaiubite țări o persoană compromisă care nici nu intenționează de fapt să schimbe lucrurile spre bine, care va striga vreo două luni pe la televiziuni că mafia de la guvernare trebuie întemnițată, până nu-i va umple tot această mafie gura cu bancnote. De ce o persoană compromisă? Pentru că din sondajele cumpărate putem observa că toți cei care sunt mai aproapre de a pune coroana pe cap sunt, potrivit investigațiilor jurnalistice, implicați la diverse nivele în scheme frauduloase și renumitul jaf al secolului, astfel, fiind murdari de mierea care a fost furată din băncile falimentate. De ce doar două luni? Pentru că doar două luni vor fi de ajuns ca proaspătul președinte să înțeleagă că este doar încă o păpușă care oferă distincții, strânge mâinile oaspeților și se bâlbăie o dată pe an la televizor în fața întregii națiuni.
Dacă să admitem că pe 30 octombire moldovenii vor vota într-un final cu capul și la cârma țării va veni o persoană cu verticalitate, onestă, cu experiență politică și diplomatică, ce va putea face aceasta?Pe lângă toate formalitățile, Președintele Republicii Moldova ARE POSIBILITATEA DE A SCHIMBA TOT, doar dacă există o dorință nebună și o independență absolută față de grupurile de interese care controlează tot. Președintele poate promulga legi, poate convoca Legislativul, are dreptul la inițiativă legislativă, ceea ce presupune că șeful statului poate participa activ în luarea deciziilor la cel mai înalt nivel, dar și a depune presiune asupra celor care cred că sunt mai presus decât legea, inclusiv prin implicarea societății.
În concluzie putem spune că Președintele poate orice sau nu poate nimic în funcție de persona care se așează în acest fotoliu. El poate deveni un adevărat început al schimbării, o locomotivă care va sparge barajele și va deschide noi drumuri în dezvoltatea statului sau poate deveni un început al sfârșitului și încă o vedetă care suferă după atenția publicului.
Voi merge la vot pe 30 octombrie în speranță că și tinerii, cei care cu adevărat vor resimți consecințele acestor alegeri, vor face la fel, vor lasa PC-urile, indiferența și berea din mână și vor pune ștampila în dreptul celui care va demonstra ca nu e chiar totul pierdut.