Până a căpăta denumirea de Cahul, orașul a perindat mai multe nume: Șcheia, Frumoasa. S-a considerat un timp că denumirea actuală ar fi de origine turcică (Kagul, Kavul), cu presupunerea că ar însemna glod, noroi. Versiunea cu originea turcică a cuvântului Cahul este doar o legendă întreținută de cei care leagă istoria Basarabiei de ruși, cu justificarea stângace a „eliberării de sub jugul turcesc”. Etimonul Cahul, nu a fost găsit în nicio limbă turcică.
Documentele medievale, scrise în slavonă, cu mai bine de 500 de ani în urmă, atestă toponimul Cahul (în forma slavizată Cahov), deci avem o dovadă a vechimii acestuia.
În româna veche a existat cuvântul Cahulă. O variantă fonetică a acestui arhaism este Caulă/Căulă, cu omiterea literei „H” intervocalică. De altfel, mulți dintre localnici pronunță denumirea orașului omițând litera „H”: Caul/Caulu.
Dicționarele limbii române fixează sensurile arhaismului regional Cahulă: „Plută mică, întrebuințată ca pod umblător” (DEX 2009), „Plută de trecut o apă mică împingând-o cu ghionder” (Scriban 1939), „Plută mică de trecere a unui râu; pod umblător” (DAR 2002) , „Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac” (DEX 2009), „Luntre făcută dintr-un trunchĭ scobit de umblat pe bălți la pescuit ori la vânat”, toate precizând originea necunoscută a termenului care desemnează această luntre monoxilă (dintr-un lemn).
Relația dintre toponimul Cahul și vechiul cuvânt românesc „cahulă” este evidentă. Dificultatea pe care o întâmpinăm este legată însă de originea termenului. Primul său sens, de luntre primitivă, monoxilă, adică scobită într-un singur trunchi de copac, de obicei lungă, semănând cu un tub, s-ar putea să ne ajute în deslușirea originii sale pe terenul paleolingvisticii indoeuropene.
Termeni apropiați, semantic și ca formă, se atestă în mai multe limbi indoeuropene vii, iar alții au fost restabiliți în limbile indoeuropene moarte:
Spre exemplu în lituaniană cuvântul „Kaulas” înseamnă – os, fluier al piciorului,aceiași semnificație o are și cuvântul „Kauls” în letonă,
Caulis din latină, are sensul de tulpină a unei plante, de regulă goală în interior, stâlp/arbore cilindric.
Specialiștii în paleolingvistică sunt unanimi în părerea că toți acești termeni derivă dintr-un singur etimon indoeuropean: *Kaw(ǝ)l / *Kowos cu sensul primar de Os tubular, tub/țeavă din orice material, de regulă scobită în lemn.
Originea denumirii orașului Cahul se pierde în negura timpului, fiind, într-un fel, ecoul unei perioade străvechi din istoria civilizației indoeuropene.
sursa:oldstory.info