La o săptămână după Duminica Învierii, după Duminica Tomii, numeroşi creştini ortodocşi prăznuiesc Paştele Blajinilor. Praznicul este cunoscut sub numele de Prohoadele, Paştele Morţilor sau Lunea morţilor. De Paştele Blajinilor, creştinii merg în cimitir şi se roagă împreună cu preoţii pentru sufletele celor decedaţi. Apoi, împart nevoiaşilor ouă, cozonaci şi vin.
La masa de obşte, pentru comemorarea tuturor morţilor, se adună preoţii, dascălii şi toţi credincioşii veniţi la comemorarea din cimitir. Se crede că, de Paştele Blajinilor, sufletele morţilor sunt libere şi pot să guste din bucatele pregătite special pentru ei şi primite de pomană. La Paştele Blajinilor nu se pomenesc numai morţii cunoscuţi în familie, ci toţi strămoşii.
Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Ei trăiesc fără femeile lor, convieţuiesc cu ele numai 30 de zile pe an, în vederea procreaţiei. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se vărsa Apa Sâmbetei. Ei nu ştiu cum să calculeze data Sfintelor Paşti. Oamenii le vestesc că a venit Paştele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roşii. Există şi credinţa că Blajinii provin din copii nebotezaţi, morţi la scurt timp după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii Pământului. Fără Blajini, în popor se mai spune că lumea s-ar scufunda în haos.
În unele versiuni, Blajinii sunt identificaţi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele. Aceştia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.